literatura de consum

La Realitatea TV e unu chel care face o emisiune: Zece pentru Romania. Mihai Tatulici pe numele lui. Mi se pare aproape extraordinar faptul ca reuseste sa bage pe un post de mare audienta, de consum as putea sa-i spun, un tlak show care nu e cu si despre politicieni ori "vedete". E, de obicei, cu adevaratii reprezentanti ai elitei societatii romanesti. Sau acestia as vrea eu sa fie.
Dar nu scriu aceste randuri pentru al prea lauda pe Tatulici (nu-mi place de el ca tine cu Basescu :). Veau sa ma revolt la ideea, cu care multi vad ca sunt de acord, ca tot ceea ce place la (prea) multa lumea este, neaparat, de proasta calitate.
La emisiunea din duminica aceasta domnul Tatulici a pufnit in ras cand, in contextul in care se vorbea despre "literatura de consum", un invitat (Stefan Agopian cred) a spus ca Romeo si Julieta este literatura de consum. Aceasta reactie a avut-o dupa ce in prealabil cineva a incercat o descriere succinta a ceea ce intelegea prin "literatura de consum" spunand ca un indiciu ar fi crimele si povestile de dragoste.
Nu pot sa cred ca sunt atat de multi (si unii cu pretentii) care nu pot sa faca diferenta intre ideea, filosofia, mesajul, pe care vrea sa-l transmita o opera de orice fel (literara, muzicala, plastica chiar ori un film) si forma, pe carea aceasta o ia pentru a fi expusa. Iar aceasta forma de expunere poate fi, calitativ vorbind, total diferita de ideea pe care vrea sa o transmita. Iar cand vine cineva si expune o filosofie, pretentioasa chiar, pe intelesul tuturor (sau a multora) e foarte rapi etichetat ca si "comercial", sau "de consum", bine inteles la modul peiorativ. Acest lucru mi se pare in primul rand o atitunine de aroganta a acestora. Ceva de genu: "cum adica, ma obosesc eu cu carti care plac la jumatate din poporul asta?" sau "nici tu nu poti sa intelegi filmul la care ma uit, e doar pentu cunoscatori!"
Asa ca nu suprt cand aud pe unu si pe altu spunand ca nu-imai place trupa X pentru ca a devenit "prea comerciala". Probabil l-as crede daca ar spune ca nu-i mai place pentru ca tot textul e reprezentat doar refrene a cate 3 cuvinte.
Cred cu tarie ca o opera, cu cat place la mai multa lume, e mai valoroasa. Doar dupa aceea se poate trece la critica ideii.